Cazul Sergiu Sârbu poate fi considerat hârtia de turnesol a dublelor standarde adoptate de clasa politică, societatea civilă și misiunile internaționale acreditate la Chișinău, în ale căror responsabilitate intră și apărarea drepturilor omului. Fără a ne expune expres pe circumstanțele în care deputatul democrat a fost lovit de către Pavel Grigorciuc (n.r. pentru că nu le cunoaștem la nivel de verdict judiciar, la fel cum nu le cunosc nici cei care s-au expus), observăm că faptul în sine a coagulat în jurul său mult mai multe comentarii negative și acuzații în adresa victimei decât mesaje de condamnare a violenței. Și asta doar pentru că deputatul Sergiu Sârbu este exponent al partidului de guvernare. Paradoxul moldovenesc a făcut ca agresorul Pavel Grigorciuc – un tip cu un bogat trecut penal, bine cunoscut pentru viziunile sale extremiste, de stânga, românofobie și caracterul agresiv care l-a făcut subiect al multor scandaluri publice – să se bucure de mila și de apărarea internetului moldav și chiar de mesaje publice în susținerea sa adresate – culmea (!) – de promotori ai valorilor europene și românești (Maria Ciobanu, Dorin Chirtoacă și alții).

Nici misiunile diplomatice nu au exprimat vreun mesaj pe marginea acestui caz, așa cum au făcut-o în altele precedente cum ar fi amenințările lansate de Ilan Shor împotriva presei incomode. Or, în majoritatea țărilor europene – altfel spus țările care i-au mandatat cu misiune în R.Moldova – sunt legi care prevăd expres pedepse pentru ultrajul în privința funcționarilor publici și a demnitarilor de stat.

Reporterii Deschide.MD au analizat legislația mai multor state la acest capitol și fac o sinteză a modului în care sunt pedepsiți cetățenii care ridică mâna sau agresează verbal un om de stat. Înainte de a exemplifica, este important să precizăm că, în cazul Sârbu, atacatorul Grigorciuc are deja o condamnare cu suspendare la patru ani și jumătate, iar legea prevede clar că, dacă în această perioadă condamnatul comite oricare altă infracțiune, el va executa și pedeapsa cu închisoare, anterior supendată. Altfel spus, dacă am admite faptul că agresarea lui Sârbu îl va costa pe Grigorciuc doar o amendă, el oricum va sta după gratii în contul pedepsei anterioare.

Ultrajul în legislația altor țări europene

În România, ultrajul este una dintre infracțiunile contra autorității, prevăzută în titlul III – capitolul I din Partea specială a Codului penal, fiind o faptă penală gravă, afirmație ce se probează la o sumară analiză a limitelor de pedeapsă. Aceasta a fost incriminată sub diferite forme în toate legislațiile penale ale statului român modern, existând numeroase și severe dispoziții privind reprimarea faptelor care aduceau atingere respectului datorat autorității de stat. Dacă o astfel de infracțiune este săvârșită prin acte de violență sau amenințări grave, se pedepsește cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani și interdicție corecțională de la 1 la 2 ani, iar dacă s-au cauzat vătămări grave ale sănătății sau integrității corporale, cu închisoare corecțională de la unu la 4 ani și interdicție corecțională de la unu la 4 ani.

Infracțiunea de ultraj este incriminată și în legislația penală a altor state europene, fiecare dintre acestea fiind preocupat de protejarea persoanelor cu atribuții ce implică exercițiul autorității de stat, precum și de crearea unui cadru optim pentru exercitarea activității acestor persoane.

În susținerea celor de mai sus, relevăm că art. 341 din Codul penal italian incriminează orice faptă care ofensează onoarea sau prestigiul unui funcționar public. Reglementarea italiană conține și variante normative agravante, respectiv fapta comisă prin amenințare sau violență ori în prezența uneia sau mai multor persoane, precum și fapta care constă în ofensarea unui magistrat în timpul ședinței. În dreptul penal italian există un text care definește infracțiunea de ultraj ca fiind atingerea adusă onoarei sau prestigiului unui funcționar public, în orice condiții, sancționând-o cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani [art. 341 alin. (1) C.pen. italian].

Codul penal francez (art. 433-5) incriminează ultrajul săvârșit prin cuvinte, gesturi, amenințări, scrieri sau imagini de orice fel față de o persoană căreia i s-a încredințat o misiune de serviciu public, atitudine de natură să aducă atingere demnității sau respectului datorat funcției pe care o deține, stabilind totodată pedeapsa amenzii în cuantum de 7.500 euro pentru astfel de lezări aduse autorității. Textul de lege francez stipulează că, atunci când faptele se săvârșesc împotriva unei persoane aparținând autorității publice, ultrajul este sancționat cu 6 luni închisoare, la care se adaugă pedeapsa amenzii de 7.500 euro.

În Codul penal german, în capitolul referitor la infracțiunile contra persoanei, sunt incriminate și faptele de ultraj comise împotriva funcționarilor (prin insultă, lovire, vătămare corporală).

Trebuie menționat că, spre deosebire de legislația românească, în reglementările interne ale statelor europene (evidențiate mai sus) este incriminată și insulta ca modalitate de realizare a elementului material al ultrajului.

Insulta unui om de stat, în legislația altor țări europene

O trecere rapidă asupra diferitor legi din întreaga lume arată faptul că inclusiv țările care se consideră cu o libertate a presei și libertății de exprimare relativ puternice, au prevederi legale care interzic insultele oficialilor aleși. Vom face referire la insulta unui om de stat pentru că, potrivit informațiilor preliminare în cazul Sârbu, atacatorul ar fi recurs la insulte pe care le striga în portavoce. Trebuie să precizăm însă că o calificare juridică a acestora urmează a fi stabilită (n.r. Grigorciuc îl numea „trădător” pe Sergiu Sârbu în momentul când acesta se apropia de terasa localului unde a avut loc bătaia).

Printre țările în care defăimarea rămâne o infracțiune sunt: ​​Albania, Bulgaria, Croația, Franța, Federația Rusă și Serbia. În majoritatea cazurilor, pedepsele cu închisoarea sunt în general de doi ani, dar există și excepții.

Spre exemplu, Legea din 1881 a Franței privind libertatea presei prevede pedepse pentru insultarea președintelui, funcționarilor publici și a demnitarilor străini. Pedeapsa a includea anterior și termenii închisorii, însă reformele legii din 2000 au considerat că acestea trebuie să fie limitate la amenzi. Cu toate acestea, o insultă la adresa președintelui Franței ar putea să vă aducă o amendă de 45 000 de euro.

În Spania, legile calomniei interzic defăimarea funcționarilor publici sau a familiei regale spaniole și a descendenților lor prin insulte, dar pot fi adoptate numai dacă se dovedește a fi neadevărată insulta.
Pedepsele pentru încălcarea statutului calomnios se limitează, de asemenea, la o amendă care variază de la șase la 24 de salarii.

Un studiu al OSCE publicat în 2017 a constatat că printre cele nouă tipuri de legi de defăimare și insultă, Polonia are cel mai dur cadru legal în acest sens și spre deosebire de multe alte țări, impune pedepse privative de libertate. Turcia iese în evidență în ceea ce privește pedepsirea în Europa pentru insultarea președintelui lor. În conformitate cu articolul 299 din Codul penal turc, o persoană care defăimăimează președintele va fi încarcerată pe o perioadă de unu până la patru ani. Dacă insultele în cauză sunt făcute publice, sentința rezultată va fi mărită cu o șesime.

OSCE relevă că 42 din cele 57 de țări membre mențin legi generale privind defăimarea penală. În marea majoritate a acestor cazuri, defăimarea și / sau insultarea aduc pedeapsa cu închisoarea.
Doar următoarele 15 state participante la OSCE au abrogat toate dispozițiile generale privind defăimarea și insultele penale: Armenia, Bosnia și Herțegovina, Cipru, Estonia, Georgia, Irlanda, Kârgâzstan, Moldova, Muntenegru, Norvegia, România, Tadjikistan, Macedonia de Nord, Regatul Unit și Ucraina. Statele Unite nu au legi împotriva calomniei la nivel federal, dar astfel de legi există la nivel de stat.

„Who is” Pavel Grigorciuc

Pavel Grigorciuc, cel care l-a bătut pe deputatul democrat Sergiu Sîrbu, este membrul mișcării radicale ANTIFA, create de fostul deputat comunist Grigore Petrenco. Acesta s-a remarcat, de-a lungul anilor, prin acţiuni violente, implicare în activități extremiste, a fost reţinut pentru scandaluri provocate în stare de ebrietate și pentru bătăi cu vecinii.

În noiembrie 2014, pe vremea când era redactor șef al portalului de știri grenada.md, Pavel Grigorciuc a fost reținut de PG și SIS într-o operațiunea care a vizat mai mulți cetățeni ruși și ucraineni bănuiţi de destabilizarea situației în preajma alegerilor din 30 noiembrie. Toți cei vizați în dosar erau membri ai organizației extremiste din Ucraina – „Borotiba”. Organizația a fost catalogată de autoritățile ucrainene drept una separatistă. Presa din Ucraina a scris în repetate rânduri că aceasta era finanțată de serviciile secrete ale Fedrației Ruse și avea misiunea de a organiza acțiuni subversive.

Un alt caz a avut loc la data de 19 ianuarie 2014 când Grigorciuc, fiind încă membru al Partidului Comuniștilor, a venit în localul „Green Hills Nistru” de pe strada Ștefan cel Mare, 77, în care se afla și istoricul Veaceslav Stăvilă, fostul membru al Comisiei pentru studierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova. Grigorciuc l-a insultat pe Stăvilă, iar spiritele au fost potolite de persoanele care se aflau în incinta localului. Ca urmare, pe numele lui Grigorciuc a fost întocmit un proces verbal pentru comiterea contravenției prevăzute de articolul 354 Codul contravențional (huliganism nu prea grav). Acesta a fost amendat cu 400 de lei.

În 2015, Pavel Grigorciuc a primit interdicție de intrarea în Ucraina pe motiv că ar reprezenta ”o amenințare, actuală sau potențială, la adresa intereselor naționale, securității naționale și integrității teritoriale”.

În toamna aceluiași an, Grigore Petrenco şi alți şapte camarazi de-ai săi au fost arestaţi pentru organizarea protestelor violente, printre numărându-se și Grigorciuc. Aceștia au participat la dezordini în masă în fața Procuraturii Generale, încercând să intre în clădire și rănind şase poliţişti. Pe acest caz, Pavel Grigorciuc a fost condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare, ceea ce înseamnă că poate rămâne în libertate până nu încalcă legislația în vigoare.

Tot Grigorciuc a fost implicat anterior în imensul scandal de la Ciocana, când a dat foc drapelului tricolor arborat pe clădirea Spitalului Clinic Nr. 4. Atunci, comsomolistul și-a argumentat fapta nesăbuită, argumentând arderea drapelului de stat că nu ar fi avut stema Republicii Moldova, astfel drapelul ar fi fost al României, deşi administraţia spitalului spunea că pe instituţie era arborat drapelul de stat al Republicii Moldova.

Potrivit unei sentințe din data de 8 mai 2015 pronunțată de către Judecătoria Râscani într-un alt scandal, recidivistul cu studii superioare incomplete, nu este angajat oficial și nu a făcut serviciul militar. La data de 22 iunie 2014, afându-se în localul „Coffemolka” de pe strada Mihai Eminescu din Chișinău, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică și adresând cuvinte injurioase unor persoane din local și expresii îndreptate spre discriminare națională, manifestând un cinism și obrăznicie deosebită. Se are în vedere un cetățean german, care a fost lovit și numit „fascist” de către Grigorciuc.

Mai mult de atât, Pavel Grigorciuc, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, a fost scos cu forța din local, însă acest lucru nu l-a oprit pe activistul mișcării extremiste ANTIFA. Persoanele aflate în local au fost încuiate pentru a nu ajunge victimele acestuia. Unul din bărbații prezenți în sală, care se pare că era și proprietarul localului, a promis clienților că îi va servi cu zeamă comandată de la un restaurant din capitală, doar ca aceștia să nu se panicheze. Când a ieșit să ia zeama și să achite contul, bărbatul a văzut că panourile publicitare de lângă local au fost deteriorate.

Ulterior, Grigorciuc și-a recunoscut vina și a plătit costul panourilor publicitare. Dar, totuși acesta a fost găsit vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 287, alineatul 1 din codul penal și i s-a aplicat pedeapsa sub forma unei amenzi în mărime de 150 de unități convenționale în beneficiul statului.

În 2017, Grigorciuc l-a stropit pe un procuror chiar în sala de judecată.

Pe internet au apărut imagini video cu acest incident, dar și momentul în care Grigorciuc i-a spus, în mod obraznic, procurorului, că ar fi făcut-o neintenționat. Totuși, mimica feței și tonalitatea vocii lui Grigoricuc, după cum se vede și se aude din filmuțel, trădează mai mult șiretenie și batjocură decât regrete.

De menționat că și anterior, membrii din grupul lui Grigore Petrenco au dat dovada de comportament agresiv în sala de judecată, venind la ședințe în stare de ebrietate și încălcând ordinea publică prin strigăte şi înjurii în adresa procurorului şi judecătorilor, dar și cu tot felul de provocări în adresa oamenilor legii.

Pe 27 februarie 2017, Pavel Grigorciuc spunea că a fost reținut de către ofițerii Inspectoratului de Poliție al sectorului Râșcani. Acuzațiile au fost respinse de către Poliția Capitalei, care susţine că, dimpotrivă, Grigorciuc a fost găsit bătut, apoi a fost reținut pentru tulburarea liniștii și transportat la sectorul de poliție. Potrivit unor surse, Grigorciuc se afla cu mai multe persoane într-un apartament din capitală. La un moment dat, acesta a încercat să o hărțuiască sexual pe o domnișoară din compania respectivă, însă aceasta l-ar fi lovit cu o sticlă de coniac. În urma incidentului, Grigorciuc și-a pierdut calmul și a început să facă gălăgie și să distrugă obiectele din apartament. Acest lucru a fost auzit de vecini care și au alertat poliția.

Recent, Grigorciuc s-a manifestat ca un promotor activ al alianței dintre PSRM și ACUM. Acesta a organizat și un flash-mob pe la sediile socialiștilor, ale PAS și DA și a fost însoțit peste tot de către avocatul lui Veaceslav Platon, Eduard Rudenco.