Este în afara oricăror discuții faptul că agricultura și agricultorii trebuie să beneficieze de susținerea statului. Subvenționarea agriculturii reprezintă o practică normală în paradigma economică actuală.

Prin urmare, atunci când cei care fac parte din domeniu se simt nedreptățiți sau au probleme cauzate de fenomenele climaterice sau de fluctuațiile pe piață, au tot dreptul să-și facă auzit păsul.

La fel se întâmplă și cu protestele celor care au ieșit cu tractoarele în Piața Marii Adunări Naționale. Evident, și aici trebuie reliefate nuanțele, căci s-au văzut acolo și niște monștri de tractoare în valoare de 220 mii Dolari bucata. Arată ca și cum un proprietar de Ferrari sau Lamborghini ar protesta pentru reducerea prețului la combustibil.

Deci una e să ai Caravita și să faci agricultură, alta este situația multor agricultori care probabil nici nu au resurse pentru a ieși în piață la protest. Din acest motiv era bine ca protestatarii să dea dovadă de consecvență și coerență și să insiste pe afirmarea drepturilor lor. Motivând cu date și cifre pertinente. Mai ales că majoritatea parlamentară susține că le-a îndeplinit solicitările legate strict de agricultură.

În momentul în care proprietarii de tractoare n-au făcut asta și au trecut spre promovarea revendicărilor politice, scandând despre alegeri anticipate și nu despre irigații, faptul toarnă apă la moara celor care susțin că protestele inițial au și avut scop politic. Și tot în acel moment trebuie să li se explice protestatarilor că în materie de revendicări politice intervin regulile jocului politic.

Iar pentru a declanșa alegeri anticipate este necesară voința autentică a majorității deputaților și cea mai realistă soluție ar fi moțiunea de cenzură care ar verifica această voință. Calculele arată că moțiunea are puține șanse să treacă. De unde înțelegem că Maia Sandu și deputații din partidele de opoziție care pledează pentru alegeri anticipate trebuie să-și asume demersul și să acționeze în consecință. Asta, dacă vor cu adevărat alegeri anticipate.

Să le ceri socialiștilor să facă ei cu mâna lor ceea ce place opoziției este o chestiune fie infantilă, fie vicleană, dar în orice caz fără efect. Nu poți să ceri unui partid de la guvernare să-și dea propriul guvern jos, este lipsit de logică și se întâmplă foarte rar în practică. În plus, modul în care s-ar ajunge la alegeri anticipate ar fi unul nepotrivit momentului în situația în care avem iarna în fața și imprevizibilul Covid-19.

Trebuie avut în vedere că și în cel mai radical și contondent scenariu alegerile anticipate pot fi inițiate doar după trei luni de la demiterea guvernului, aceasta însemnând aproximativ luna martie din 2021.

În ipoteza unei înțelegeri între guvernare și opoziție poate fi luat în calcul termenul de 45 de zile care, cumulat cu alte proceduri, ar reduce termenul de inițiere a anticipatelor la două luni, însemnând aproximativ luna februarie 2021. În plină iarnă și pandemie.

În concluzie, dacă s-ar dori alegeri anticipate cu adevărat, iar nu confruntare și revoluție continuă, Maia Sandu și deputații care o susțin ar trebui să negocieze cu guvernarea o formulă prin care s-ar ajunge la alegeri anticipate evitând perturbațiile care lovesc în cetățeni.

Aceasta ar fi singura cale realistă prin care Maia Sandu și opoziția și-ar atinge scopul și s-ar da satisfacție și cerințelor protestatarilor legat de alegeri anticipate. Țâfnele și diversiunile au eficiență limitată și au meteahna că nu ajută la atingerea unor aspirații înalte.