Lui Igor Grosu i-ar ședea bine acum, ca reprezentant al cohortei „oamenilor buni și onești”, nu să-și prezinte echipa de guvernare, ci să dea explicații procurorului în calitate de bănuit. De ce? Pentru că el este autorul și organizatorul scandalului de proporții de la secția de votare Varnița din 01.11.20, unde folosind violența, adică forța fizică a adepților săi politici,  a împiedicat buna desfășurare a scrutinului: în văzul observatorilor și camerelor de luat vederi a îngrădit exercițiul  liber de alegere a cetățenilor, numindu-i pe deasupra și cu cuvinte care nu-i fac față unui deputat. Acțiunile de asemenea caracter, după cum o știe bine chiar neîntâmplatul, deocamdată, premier, atrage după sine răspundere penală.  

Cel care a fost desemnat de președintele Maia Sandu să adune cei mai buni specialiști în echipa de guvernare, are el însuși probleme mari de comportament în public. În afară de eroismul ieftin, de care a dat dovadă la Varnița, Grosu și-a făcut nume și dintr-un scandal din incinta Parlamentului, unde s-a purtat ca un puștan într-un club de noapte. El și-a pus în valoare forța sa fizică îndoielnică, reușind să îmbrâncească câțiva deputați, să rupă un microfon, să scoată din funcție un calculator și să împroaște cu apă în dușmanii închipuiți. Deci,  în dosarul bănuitului am putea adăuga și această ieșire huliganică, care demonstrează din nou comportament necontrolat și impulsivitate, într-un cuvânt, sete nestăvilită de aventură. Tocmai e omul bun de pus în capul țării.

Igor Grosu și-a adunat în propriul guvern specialiști pe sprânceană, membri PAS, ori angajați ai președintelui Maia Sandu, adică dintre acei, care au trecut, vorba vine, unul și același filtru de fidelitate. Asta ar însemna

  1. a) că lui Igor Grosu nu-i pasă, dacă va fi ori nu votat Guvernul, altfel probabil a fi căutat specialiști buni și în alte partide de dreapta, sau din afara politicului;

 

  1. b) că se confirmă, o dată în plus, egoismul politic și strictul interes de partid al PAS la guvernarea țării. PAS dorește să ia de unul singur toată puterea în țară, cu consecințele de rigoare.

Mulți dintre candidații la funcția de ministru sunt niște necunoscuți pentru marea majoritate a populației, deși e vorba de figuri politice, care trebuie din capul locului să inspire încredere cetățenilor. Atestăm și o lipsă serioasă de corespondență de profil, adică aspiranții la funcție nu au studiile, pregătirea necesară, sau experiența administrativă în domeniul respectiv.

Bunăoară,

–         candidatul la ministru de externe Mihai Popșoi nu este diplomat de meserie și nici prin vocație, este unul dintre cei mai agresivi politicieni moldoveni;

–         candidata la ministru de interne Ana Revenco nu a activat în poliție decât câteva luni, accidental și chiar dacă s-a ocupat de traficul de ființe umane ca ONG-ist, nu are experiența necesară într-un domeniu atât de special, căruia i s-ar preta ofițeri de carieră, ori cel puțini oameni cu experiență în administrarea treburilor publice;

–          candidatul la ministru justiției Sergiu Litvinenco a fost un ONG-ist ok și este un luptător înflăcărat pentru echitatea socială, dar nu are o biografie solidă de jurist, care ar demonstra studii temeinice și carieră profesională.

 

Doi candidați, care parcă stau normal la capitolul pregătire și experiență, Andrei Spînu și Ala Nemerenco, au, de fapt, probleme mari de integritate, remarcate deja de presă.

Dar cel mai  mai nepregătit pentru funcția sa este, cum am remarcat mai sus, chiar aspirantul la fotoliul  de premier.  Apropos, Igor Grosu este de vocație și de factură tot ONG-ist.

Autor:  Valeriu Reniţă

Sursa:  Politics.MD