Procurorul General Eduard Harunjen a anunțat că își dă demisia din funcţie, scrie mesaj.md. Anunţul se regăsește într-un apel către președintele Republicii Moldova, Igor Dodon.

ADESAREA PROCURORULUI GENERAL

Nu noi alegem timpul, ci timpul ne alege pe noi.

Ultimele zile au fost cele mai zbuciumate din istoria Procuraturii Republicii Moldova.

După o perioadă de 3 ani de muncă titanică de reformare, împreună cu partenerii noștri occidentali, datorită căreia am obținut o instituție a procuraturii cu adevărat funcțională, care, în pofida contestațiilor de ultima oră, lucrează în interesul cetățeanului Republicii Moldova și nu a politicienilor, cu regret asistăm la o perioadă în care anumiți politicieni încearcă să-și subordoneze politic procuratura.

Pe parcursul ultimelor luni procuratura a fost supusă unor atacuri fără precedent în cei 28 de ani de la independență a statului, concertate în mod evident de grupuri de interese sau politicieni speriați de o procuratură profesionistă și independentă. De la atacuri mediatice și ponegrirea imaginii instituției procuraturii, evident orchestrate și sponsorizate de persoanele menționate, s-a ajuns la agresare fizică a procurorilor în plină stradă ziua în amiaza mare, s-a ajuns la devastarea și incendierea sediilor procuraturii, la amenințări cu răfuială, și altele.

 Cauzele acestor derapaje sunt efectul faptului că unii s-au speriat de munca procurorilor care avansează în investigarea unor grave infracțiuni comise, inclusiv, de politicieni, și acționează în cel mai barbar mod, ilegal și neconstituțional, demonstrând că se îngrijesc mai mult de propriile interese, meschine de altfel, decât de interesul societății și nu vor să-și respecte propriile angajamente asumate în fața societății și a partenerilor occidentali.

Nu au contat pentru ei nici îngrijorările Comitetului GRECO față de modul abuziv în care Parlamentul de la Chișinău presează Procuratura Generală, îngrijorări care, pentru comparație, au fost puse în capul mesei în România și alte state în care în ultimii ani s-au făcut progrese reale în edificarea unor instituții cu adevărat independente și eficiente.

Nu i-a oprit pe unii politicieni ai zilei de azi nici apelurile experților cu renume din societatea civilă. În consecință, clasa politică a căzut până la nivelul absurdului marți 9 iulie anul curent în Parlament, votând o hotărâre de care, pe de o parte, râd și cei începători în știința juridică, dar care este totodată și foarte gravă ca efect, riscând să ofere temeiuri de revizuire a spețelor juridice pentru infractori de drept comun, fapt ne-imaginat pentru un stat care se vrea a fi unul de drept. Sau poate asta și se dorește?

În realitate, poate scopul lor nu este demiterea procurorului general, dar găsirea unei modalități prin care anumite dosare de rezonanță să poată fi revizuite și anulate pe un fals motiv legat de modul în care a fost numit procurorul general.

Or, anume Procurorul General și-a numit prin ordin adjuncții săi, șefii de subdiviziuni și de fapt toți procurorii din sistem, care în cei 3 ani au semnat zeci de mii de acte procesuale, zeci de mii de acte de învinuire și rechizitorii.

Toate aceste acte vor fi lovite de nulitate după principiul fructul pomului otrăvit, principiu juridic fundamental universal, care se aplică de mii de ani în toate statele.

Nu și în Moldova, unde azi legile și hotărârile se bazează nu pe principii notorii, ci pe emoții și profunde viziunii politice.

Stimate Domnule Președinte,

Prin hotărârea de marți a Parlamentului ați fost pus în situația de a decide dacă încălcați un număr mare de legi și Constituția, sau nu. Politicienii care au votat această hotărâre absurdă nu au dorit să-și asume ei încălcarea legilor și a Constituției, dar au pus pe umerii Dumneavoastră acest lucru. Știți la fel de bine ca și mine că nu puteți emite legal decretul de demitere a Procurorului General în aceste condiții, nu puteți emite un decret contrar Constituției care să creeze cel mai periculos precedent din istoria activității Procuraturii Generale, prin care orice grup de politicieni să poată demite sau anula activitatea Procurorului General în funcție de propriile interese și scopuri.

În contextul celor menționate supra, întru curmarea riscurilor de ordin juridic provocate de hotărârea de marți a Parlamentului, una evident ilegală și anticonstituțională, dar și pentru a proteja imaginea Procuraturii Generale și munca întregului corp de procurori, îmi anunț demisia în temeiul literei a) alineatul 1) articolul 58 al legii Nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

O fac cu onoare, demnitate și responsabilitate pentru activitatea instituției pe care am avut onoarea să o conduc.

Sper că gestul meu să oprească atacurile furibunde asupra instituției, procurorii să fie lăsați să lucreze, să poată finaliza dosarele la care lucrează, inclusiv cele de răsunet, care îi vizează pe unii din zona politicului.

Îmi doresc, de asemenea, ca decizia mea să aibă și rolul de a stopa acțiunile ilegale împotriva independenței funcționării Procuraturii Generale, să pună punct acestui mod de a subjuga politic instituțiile de drept.

 Mă adresez către colegii procurori.

Mi-a făcut o onoare să activez alături de voi, am simțit umărul vostru atunci când acesta a fost necesar, împreună am demonstrat un adevăr incontestabil – o echipă de profesioniști, atunci sunt uniți printr-un scop nobil, reușește multe lucruri bune.

Multe ne-am reușit, multe mai sunt de realizat, nu abandonați bunele intenții pe care ni le-am propus spre realizare, duceți la bun sfârșit politicile penale pe care le-am inițiat în vederea simplificării și eficientizării procesului penal, fiți curajoși în procese, fiți profesioniști și prompți în raport cu alți actori în justiție și păstrați mereu cu demnitate numele de procuror.

Partidele vin și pleacă de la guvernare, iar un precedent de acest gen ar crea posibilitatea ca orice formațiune care vine la guvernare să-și poată numi procurorul general și să poată anula activitatea celuilalt precedent. Sună absurd, dar este realitatea pe care o avem acum și cred că e important ca fiecare dintre noi, șefi de instituții sau politicieni, să ne asumăm deciziile pe care le luăm, inclusiv din perspectiva responsabilității pe termen lung.