Guvernarea de la Chișinău întreprinde în ultima vreme un șir de acțiuni dureroase, dar necesare, care nu pot să placă deloc Moscovei. Constatarea aparține editorialistului de la Ziarul Național, Nicolae Negru. Acesta constată că efectul acțiunilor anunțate, iar unele și realizate, este real și nu poate fi „egal cu zero”. Editorialistul face și o trecere în revistă a acțiunilor întreprinse de autorități în ultima jumătate de an, care nu au fost pe placul Rusiei.
Republica Moldova a transmis o notă către conducerea Rusiei, semnată de Andrian Candu și Pavel Filip, în care se spune că oficialii moldoveni sunt supuși unor abuzuri la intrarea și ieșirea din Rusia, abuzuri care posibil sunt legate de investigarea spălării miliardelor rusești prin sistemul bancar din Republica Moldova, că autoritățile ruse nu răspund la solicitările procurorilor moldoveni în acest dosar și că oficialii de la Chişinău vor evita deplasările în Rusia, dacă abuzurile nu încetează (15 martie);
Chișinăul a expulzat cinci diplomați ruși, pentru acțiuni de spionaj (29 mai);
PD depune la Parlament proiectul de lege privind combaterea propagandei ruse în spațiul audiovizual (13 iunie);
Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova „îşi exprimă regretul şi nedumerirea în legătură cu adoptarea la 7 iulie curent a Declaraţiei Dumei de Stat a Federaţiei Ruse „cu privire la tendinţele negative a evoluţiei situaţiei în jurul Transnistriei în legătură cu acţiunile Guvernului Republicii Moldova şi ale autorităţilor Ucrainei”. Declarația a venit ca reacție a Moscovei la instituirea controlului comun pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, apreciat de Moscova și Tiraspol drept blocadă a regiunii separatiste. (7 iulie);
A fost inaugurat, în prezența premierului Pavel Filip și a președintelui ucrainean, Petro Poroșenko, punctul de control comun moldo-ucrainean Cuciurgani-Pervomaisk (17 iulie);
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat declarația Parlamentului privind retragerea trupelor ruse, a munițiilor, armelor și echipamentului militar de pe teritoriul Republicii Moldova (20 iulie);
Ministrul de Externe, Andrei Galbur, i-a înmânat lui Farit Muhametșin, Ambasadorul Rusiei, o scrisoare cu refuzul Chișinăului de a aproba survolarea de către delegaţia rusă a spaţiului aerian al R. Moldova cu avioane militare, ce urmau să aterizeze la Chișinău și Tiraspol, sugerând delegației ruse să-și anuleze venirea în Republica Moldova pentru a participa la festivitățile prilejuite de aniversarea a 25-a de la desfăşurarea operaţiunii de menţinere a păcii pe Nistru. (21 iulie)
Farit Muhametşin, convocat la MAEIE, unde i „s-a atras atenţia repetat asupra inoportunităţii organizării în mod unilateral” a unor manifestaţii consacrate aniversării respective, cu participarea artiştilor şi delegaţiilor oficiale din Federaţia Rusă, motivându-se că „astfel de acţiuni pot prejudicia relaţiile moldo-ruse”, pe care Chişinăul le doreşte „prieteneşti, de încredere şi respect reciproc”. 26 iulie);
Un deputat rus și un grup mare de artiști ruși care mergeau la Tiraspol, ca să participe la festivitățile amintite, au fost întorși din drum la Aeroportul Chișinău (28 iulie) și, în sfârșit, a fost întors din drum, prin implicarea Bucureștiului, vicepremierul Rogozin, care venea cu un avion de pasageri, însoțit de un grup numeros de funcționari și artiști ruși. (30 iulie).
”Efectul ultimilor acțiuni, dar mai cu seamă solicitarea parlamentului moldav în privința trupelor ruse, e ca sarea pe rana orgoliului imperial al Rusiei”, scrie Nicolae Negru. Momentul e cât se poate de nepotrivit pentru Moscova care încearcă, pe fundalul războiului din Ucraina, să se prezinte ca o „porumbiță” a păcii și înțelegerii între popoarele frățești, neînțeleasă de „fasciștii” ucraineni.
Apelul de a-și retrage trupele nu îi pică bine mai cu seamă nici în legătură cu cei 25 de ani de misiune „pacificatoare” pe Nistru, care e un fel de „carte de vizită”, de „mostră” a „pacifismului” rusesc. ”Chișinăul i-a stricat în mod evident sărbătoarea, care trebuia să „omologheze” aceste pretenții ale Moscovei. În lipsa lui Rogozin, nu a mai fost nevoie nici de prezența lui Dodon, care declarase, după întoarcerea avionului S7, că va merge oricum la Tighina, dar de l-a Tiraspol i s-a spus „ne nado”, constată editorialistul.
