Te-ai întrebat vreodată de ce moneda noastră se numeşte leu sau cine a inventat semnul dolarului? Până la adoptarea universală a euro, iată câteva explicaţii interesante.

Leul

Leul românesc are o istorie fluctuantă, cu multe urcuşuri şi coborâşuri, similară cursului valutar de astăzi.

Se pare că denumirea leului a fost dată de olandezi, inspirată după talerul olandez lowenthaler (taler leu), moneda folosită în anii 1650 – 1700. Moneda avea inscripţionată efigia unui leu ridicat în două labe, de unde denumirea de taler-leu.

Abia mai târziu, în 1867, Alexandru Ioan Cuza instituit leul ca monedă naţională, pentru recunoaştere Unirii, sugerând mai întâi  denumiri precum “roman”, “romanat” sau “pol”. Leul valora 100 de bani.

Dolarul şi semnul $

Dacă nu ştiai, talerul – leu este şi strămoşul dolarului, ducatul olandez fiind moneda – etalon a vremii ce domina circulaţia monetară şi în sud-estul Europei.

Astfel, emigranţii olandezi au dus leeuwendaalder-ul (denumirea în limba olandeză) şi în “Lumea Nouă”, unde a devenit “dhaler” şi mai apoi dolar.

Prima monedă a fost emisă în Boemia în oraşul Joachimsthal (Republica Cehă), însă cu mult înainte de să fie adoptat oficial, termenul a fost folosit şi de Shakespeare, care menţiona de “dollar” în piese sale “Macbeth” şi “The Tempest”, ce au fost jucate pentru prima dată prin anii 1611.

Cât despre simbolul său, originea lui “$” se pare că are legatură cu peso-ul spaniol. Astfel, abrevierea pluralului “pesos” era “ps”, devenind apoi simplu “s”, iar linia ce taie “s”-ul fiind o liniuţă de la “p”.

Lira, cea mai veche monedă

Lira sterlină, sau lira britanică, îşi datorează valoarea poate si pentru că este una dintre cele mai antice monede.

Lira îşi trage denumirea de acum mai bine 2000, din limba latină – “libra” -, existând în sistemul monetar pe vremea lui Augustus, când era moneda divizionară a denarului, care valora 1,84 libre.

Simbolul “£”, unde se recunoaşte litera “L” vine de la prima literă a cuvântului liră.

Leva se trage din leu

Deşi leva bulgară nouă este mai valoroasă decât leul românesc, moneda are la bază leul. De fapt, “levă” înseamnă “leu” în limba bulgară, iar etimologia sa are la bază acelaşi “taler – leu” din timpul romanilor.

Totuşi, leva a fost pusă în circulaţie mult mai târziu, în 1881, stabilindu-se unităţile ei mai mici, “stotinki” ( în slavona veche “sto” înseamnă o sută). 100 de stotinki au aceaşi valoare cu o levă.

Yenul romanizat

Japonezii au stabilit numele monedei naţionale după albafetul latin. Nevoitiţi să mai romanizeze puţin chineza mandarină, aceştia au schimbat denumirea wen-ului (după wen-ul chinezesc) în “yen” şi au stabilit simbolul latinizat “Â¥”.

Din acelaşi motiv japonezii au schimbat şi denumirea berii “Ebisu” în “Yebisu”, fiind astăzi cea mai cunoscută marcă japoneză de bere.

Yenul a fost introdus de către guvernul Meiji în anul 1870, asta după ce sistemul monetar bazat pe moneda mon s-a dovedit a fi mult prea complicat.